CONTESTAREA PROCESULUI-VERBAL DE CONTRAVENŢIE. PLÂNGEREA CONTRAVENŢIONALĂ
         În cazul în care se întocmeşte un proces-verbal de contravenţie, persoana în numele căreia se întocmeşte acest proces-verbal (contravenientul) poate contesta în faţa instanţei de judecată legalitatea şi temeinicia procesului-verbal prin procedura plângerii contravenţionale.
       Regimul juridic al contravenţiilor este reglementat de OG 2/2001 care reprezintă dreptul comun în această materie. Acest act normativ se completează cu prevederile speciale ale celorlalte acte normative care reglementează categoriile de contravenţii (la regimul circulaţiei pe drumurile publice - OUG 195/2002, în domeniul contabilităţii - Legea 82/1991, în domeniul fiscal - Codul fiscal şi de procedură fiscală, în materia societăţilor comerciale - Legea 31/1990, în domeniul contractelor de muncă - Codul muncii etc.)
      Indiferent de natura contravenţiei, procedura contestării în instanţă a procesului-verbal este aceaşi şi se face în baza dispoziţiilor OG 2/2001 cu condiţia ca actul normativ care reglementează contravenţia constatată, să nu prevadă o procedură specială. În acest din urmă caz, când actul normativ care se aplică contravenţiei constatate prevede o procedură derogatorie faţă de cea comună, va avea prioritate procedura specială, conform principiului ,, specialia generalibus derogant''.

       Procedura de drept comun a contestării procesului-verbal de contravenţie prin plângere contravenţională se face cu respectarea următoarelor reguli:
      1. Instanţa competentă este judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
      2. Termenul de introducere a plângerii este de 15 zile calendaristice şi curge de la data înmânării procesului-verbal (în cazul în care contravenientul este de faţă în momentul întocmirii procesului-verbal şi primeşte un exemplar după acesta) sau de la data comunicării acestuia (în cazul în care contravenientul a lipsit de la întocmirea procesului-verbal sau fiind prezent nu a primit un exemplar al acestuia).
     3. Plângerea contravenţională suspendă executarea sancţiunilor contravenţionale aplicate prin procesul-verbal până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a procesului. Aşadar, în ipoteza în care aţi fost sancţionat contravenţional, puteţi amâna plata amenzilor sau executarea celorlalte sancţiuni aplicate, contestând acel proces-verbal de contravenţie.
     4. Probele care se pot administra sunt cele prevăzute de codul de procedură civilă, inclusiv martori, înscrisuri etc.
      5. Hotărârea judecătorească pronunţată în cazul plângerii contravenţionale, este supusă recursului exceptând hotărârile pronunţate în domeniul contravenţiilor rutiere şi cele privind tulburarea ordinii şi liniştiii publice. Aceste două categorii de contravenţii se soluţionează definitiv şi irevocabil de către Judecătorie, neexistând posibilitatea atacării hotărârii primei instanţe cu recurs. Este o modificare  nouă introdusă de Legea 202/2010.
      6. Plângerea contravenţională şi recursul sunt scutite de taxe de timbru.

ELEMENTE DE NOUTATE IN CE PRIVESTE PROCEDURA DIVORTULUI

1.DIVORTUL IN CAZUL IN CARE NU EXISTA COPII MINORI DIN CASATORIE
In cazul in care din casatorie nu au rezultat copii minori şi soţii sunt de acord cu desfacerea căsătoriei, există următoarele posibilităţi de divorţ:
a)soţii se pot prezenta în faţa ofiţerului de stare civilă sau notarului public de la locul încheierii căsătoriei sau a ultimei locuinţe comune a soţilor care va constata desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor eliberând un certificat de divorţ. Pentru a fi admisă această cerere soţii trebuie să îşi exprime consimţământul liber şi neviciat în faţa ofiţerului de stare civilă sau a notarului public şi să fie de acord cu privire la numele de familie purtat ulterior desfacerii căsătoriei, şi celelelate efecte ale divorţului. În cazul în care soţii nu cad de acord cu privire la aceste aspecte, ofiţerul de stare civilă sau notarul public vor emite o dispoziţie de respingere a cererii de divorţ, urmând ca părţile să se adreseze instanţei de judecată.
b) soţii se pot adresa instanţei de judecată cu o cerere de divorţ semnată personal de către ambii. În acest caz judecata va avea loc în cameră de consiliu. Judecătorul va verifica daca soţii staruie în desfacerea căsătoriei şi va pronunţa divorţul printr-o hotarare irevocabilă, fără a administra probe şi fără a reţine culpa vreunui soţ.
2. IN CAZUL IN CARE EXISTĂ COPII MINORI DIN CĂSĂTORIE
    In acest caz, competenţa desfacerii căsătoriei aparţine instanţei de judecată de la ultimul domiciliu comun al soţilor.
1. În cazul în care soţii sunt de acord cu privire la desfacerea căsătoriei, încredinţarea copiilor minori şi celelalte cereri accesorii divorţului, instanţa va pronunţa divorţul fără a reţine culpa vreunuia dintre soţi  şi fără a administra probe cu privire la motivele divorţului şi va hotărî asupra cererilor accesorii divorţului ţinând seama de învoiala soţilor. În ce priveşte încredinţarea copiilor minori, instanţa va hotârî ţinând seama de interesele superioare ale minorilor şi în acest caz, chiar dacă soţii se învoiesc cu privire la acest aspect, va trebui efectuată ancheta socială.
2.În cazul în care soţii sunt de acord cu desfacerea căsătoriei dar nu sunt de acord în ce priveşte încredinţarea copiilor minori şi celelalte cereri accesorii divorţului, instanţa va continua judecata administrând probe cu privire la aceste cereri accesorii, fără a administra probe privind motivele de divorţ.
3. În cazul în care soţii nu cad de acord cu privire la divorţ şi cererile accesorii divorţului, instanţa de judecată va administra probe cu privire la motivele de divorţ şi celelalte cereri accesorii, pronunţând hotărârea în baza probelor administrate.

DREPT COMERCIAL: Cum se recupereaza o creanta?

           Există mai multe modalităţi juridice de a recupera o sumă de bani de la un debitor.
           Prevederile legale în materie comercială, oferă posibilitatea creditorului de a acţiona în justiţie, recurgând la:
- procedura specială a ordonanţei sau somaţiei de plată reglementate de OUG 119/2007 şi OG 5/2001
- procedura  de drept comun reglementată de Codul de procedură civilă.
            Procedura speciala, reglementata de cele doua ordonante, se aplica in cazul creantelor certe lichide si exigibile care rezulta din contracte incheiate intre profesionisti, sau intre acestia si persoane fizice.  Caracterul special al procedurii decurge din aceea ca nu se pot administra alte probe, in afara de inscrisuri. Cheia succesului in astfel de cauze este ca reclamantul-creditor sa aiba inscrisuri acceptate de debitor prin semnare si stampilare, in dovedirea creantei sale.
           Procesele pornite in temeiul acestor acte normative, se bucura de un caracter de celeritate, iar taxa de timbru este de 39 de lei, indiferent de cuantumul creantei care se cere a fi recuperata.
           Hotararea pronuntata in aceste cauze, poate fi atacata de debitor cu cerere in anulare, in termen de 10 zile de la comunicarea hotararii. Hotararea data asupra cererii in anulare este irevocabila.
          
          Procedura de drept comun, presupune analizarea problemelor de drept intr-un mod mai amanuntit, si ofera posibilitatea administrarii celorlalte probe prevazute de lege.
          La aceasta procedura se recurge, cand intre partile contractante se invoca si alte probleme de drept in afara de plata unor sume de bani, spre exemplu cand se pune problema exceptiei de neexecutare a contractului, cand se contesta obiectul contractului dintre parti, sau se pune problema rezilierii contractului.
         Problemele de drept invocate, se pot proba prin mijloacele de proba prevazute de lege, a caror utilitate reiese din obiectul cauzei.
        Hotararea judecatoreasca care transeaza litigiul dintre parti, poate fi atacata cu apel sau recurs in functie de obiectul cauzei, astfel ca partile pot apela la mai multe grade de jurisdictie.

     In functie de problema pe care o intampinati, se poate stabili care este cea mai buna cale de urmat in justitie pentru a obtine rezultate favorabile.